Te aşteptai să fii votat cel mai bun fotbalist din campionat?
Sincer, nu! A fost o surpriză pentru mine, le mulţumesc foarte mult suporterilor şi dedic premiul echipei Universitatea, este meritul ei.
Cum ai descrie anul 2009 din punctul de vedere al fotbalistului Florin Costea?
Prima parte a anului a fost cea mai bună perioadă din cariera mea. Am marcat 14 goluri, am învins echipe mari. Apoi a venit ratarea cupelor europene, care ne-a demoralizat pe toţi. În toamnă pot spune că am avut o evoluţie medie. Una peste alta, a fost un an aşa cum mi l-am dorit, singura nereuşită fiind aceea că mi-a lipsit o performanţă cu echipa.
Este Florin Costea un jucător-problemă în vestiar?
Nici vorbă. Recunosc că, uneori, din prea multă dorinţă de a reuşi îmi mai scapă gesturi sau cuvinte nepotrivite. Dar colegii ştiu că eu sunt puţin diferit, că în timpul meciului sunt foarte concentrat şi îmi doresc foarte mult să câștig, aşa că după joc totul revine la normal. Pot spune că mă înţeleg excelent cu toţi coechipierii.
Uneori, pe teren, îl mai cerţi şi pe Mihai, fratele tău....
Poate aşa lăsăm impresia, dar nu ne certăm. Aşa suntem noi de mici, ne mai contrazicem, ne mai reproşăm una-alta, dar până la ceartă e distanţă mare. După meci uităm totul.
A venit timpul să pleci?
Sunt de patru ani la Craiova şi, poate că da, a venit momentul să fac următorul pas. Mi-ar plăcea să ajung în Spania, este campionatul meu preferat. Iar ca echipă, visul meu este Barcelona.
Cum ai descrie relaţia ta cu suporterii Craiovei, cu galeria?
Este o relaţie foarte bună acum. Am avut nişte conflicte cu peluza, dar au trecut. Atunci am greşit şi eu, au greşit şi ei.
Ai greşit atunci când le-ai arătat obrazul?
Puneţi-vă în locul meu! Cum v‑aţi simţi dacă v-aţi da sufletul pe teren, chiar dacă uneori nu vă iese, părinţii voştri ar fi în tribună, iar galeria v-ar înjura? Recunosc, nu suport să fiu înjurat şi jignit, mai ales că sunt dedicat 200% echipei în acele momente.
Care a fost cel mai greu moment al carierei tale?
Perioada de dinainte de a semna cu Universitatea. Jucasem foarte puţin în acel an la CSM Vâlcea, accidentările se ţineau scai de mine, aveam moralul la pământ. După aceea toate s-au rezolvat de la sine.
Cum te-ai descrie, în câteva cuvinte?Un băiat foarte corect. Poate şi asta m-a ajutat să am aceste performanţe. Dar nu-mi place să vorbesc despre mine, îi las pe alţii să o facă.
Cât crezi că valorezi în acest moment?
Aştept şi eu să văd. Dacă va veni vreo ofertă la club şi va fi acceptată, înseamnă că aceea este valoarea mea. Până atunci, vorbim degeaba.
Care sunt persoanele care ţi-au influenţat cel mai mult cariera?
Tatăl meu, Adrian Mititelu şi Silvian Cristescu. Primul m-a ajutat necondiţionat mereu, al doilea a crezut în mine şi m-a susţinut şi la bine, şi la rău, iar al treilea a fost ca un frate mai mare, care mă mai ceartă din când în când.
Te-ai înţeles mereu bine cu Adrian Mititelu?
Pot spune că da. Mititelu este un patron fanatic, dar un fanatic frumos. Îşi doreşte foarte mult ca Universitatea Craiova să revină în top, pune mult suflet, practic echipa e viaţa lui. Îmi pare rău că, deocamdată, rezultatele nu au venit, dar eu îi datorez foarte mult.
Cei doi fraţi Costea şi-au creat pe teren o imagine total diferită de cea pe care o au în viaţa de zi cu zi. Florin, care pe teren pare rebel, dificil şi nărăvaş, este, de fapt, cel liniştit, Mihai fiind, ca mezin, răsfăţatul familiei. "Florin este cuminte şi ascultător, aşa a fost mereu. Este însă mai sensibil, se teme de accidentări. Mihai, în schimb, este mai rezistent, se spune că şi mai talentat decât fratele său, dar şi mai răsfăţat", îşi descrie Mirela Costea cei doi copii. "Fratele meu este un fotbalist foarte talentat şi orgolios, care nu suportă să piardă. Mai are el supărările alea ale lui, dar trebuie să-l acceptăm aşa cum e", spune şi Mihai.
"Florin a dovedit pe teren că este un fotbalist de valoare. Sunt mândru că sunt fratele lui şi îi doresc să ajungă la o echipă mare din Europa", Mihai Costea, atacant U Craiova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu